Sa vedem de unde se trag cele doua concepte, cel de misoginism si cel de misandrinism. Pai, in momentul in care un barbat X are o prietena si tine la ea, incearca din rasputeri sa o faca fericita, o respecta si o apreciaza extrem de mult, printr-un rationament logic, aceasta femeie ar trebui sa simta acelasi lucru pentru el. Cadrul prezentat mai sus am putea spune ca este unul benefic dezvoltarii unei relatii de lunga durata. Insa la un moment dat aceasta femeie il paraseste pe X pentru un oarecare Y, un adevarat pierde vara. Si atunci rationamentul lui X pare a fi eronat. Pai daca el ii spune ca o iubeste, o trateaza ca pe cea mai importanta persoana din viata lui, se asteapta ca ea sa fie fericita si multumita de faptul ca il are alaturi. Pe de alta parte alti prieteni de-ai lui patesc acelasi lucru. Sau poate doar el dar in mai multe randuri. Si este total ilogica situatia. Cum il poate parasi acea femeie dupa ce el a dat totul, si mai mult decat atat, cum de, in situatia de mai sus, femeia il paraseste pentru un badaran, care nu face nici macar jumatate din lucrurile frumoase pe care le facea el. Si uite asa, barbatul nostru devine misogin, si culmea, acum are parte de mai multe femei decat de obicei, tocmai pentru faptul ca le trateaza diferit decat o facea in prima instanta, lucru care ii da din nou peste cap rationamentul initial. Conform acestei premise, barbatul se ghideaza extrem de mult dupa latura logica si rationala.
Misandrinismul pe de alta parte se datoreaza, in opinia mea femeilor care nu stiu sa lupte. S-au intalnit o data cu misoginul de mai sus, si au renuntat la lupta, preferand sa se eschiveze si sa arunce cu acuze. Sa ne gandim la persoanele care pleaca de jos in comparatie cu cele care au un statut mostenit. Mergand pe logica misandrina (daca o putem numi logica), persoanele care pleaca de jos nu au nici o sansa, si deci ar trebui sa se apuce de aruncat cu noroi. Dar cazurile perosnelor care au plecat de la nimic nu sunt deloc putine. De ce credeti ca femeile nu ar putea face acest lucru? Nu le va fi usor, insa nu e usor nici pentru barbatii care pleaca de jos. Un lucru este cert: e mai usor sa iti gasesti scuze decat sa cauti rezolvari pentru problemele pe care le intampini.
S-a ajuns pana acolo incat, organizatii de natura feminista cer o lege de genul „Nu discriminati femeile.” Pai si atunci la ce e buna legea care spune „Nu faceti discriminari pe baza de nationalitate, religie, culoare si sex”. In momentul in care tu ceri ajutor cu disperare nu se poate vorbi decat de o obsesie pe care femeile o au in ceea ce priveste inferioritatea care bantuie mentalitatea societatii in care traim. Pentru ca, femeile sunt cele care nu constientizeaza urmatorul lucru: legile sunt date pentru oameni, nu pentru oameni si femei. Deci, mergand pe un rationament pur logic, in momentul in care o femeie cere cu disperare o lege care sa combata discriminarea persoanelor de sex feminin, nu face decat sa afirme ca societatea in care traieste se imparte in oameni si femei. Aceste femei sunt cele care se bat cu pumnii in piept ca sunt la fel de bune ca si barbati, insa au nevoie de o lege care sa le apere. Personal identific aceste femei cu un caine care latra dar nu musca. Daca au cu adevarat aptitudinile de care vorbesc, sa le puna in practica si sa isi castige respectul celor din jur. De multe ori insa, si asa putinele femei care ajung intr-o functie de conducere, fac marea greseala de a impune respectul prin metode care de cele mai multe ori creaza situatii tensionate si deci conduc la ineficienta in cadrul organizatiei. Intre a te impune si a-ti castiga pozitia este o diferenta mare, mai ales in lumea in care traim. Este clar ca o femeie nu se va bucura la inceput de acelasi respect de care se va bucura un barbat, insa acest lucru se poate schimba daca aceasta va reusi sa se faca placuta.
Dar nu, in general ele sunt cele care se plang, ca sunt discriminate sau ca nu le este apreciata adevarata valoare. Care valoare? Valoarea vorbelor tinde spre zero in lipsa unor fundamente materiale.
Daca maine ma duc in Piata mare si urlu in gura mare ca eu sunt cel mai tare roman nu ma va ajuta cu nimic, poate imi va rezerva un bilet catre Spitalul de Neuropsihiatrie. Insa daca maine dezvolt un proiect remarcabil, nici nu va mai fi nevoie sa strig in gura mare ca sunt cel mai bun, am demonstrat-o deja. Faptele vorbesc!!!
Stiti unde apare adevarata problema, in cultura societatii in care traim. Acolo trebuie lucrat. Faptul ca barbatii sunt eficienti este o idee care s-a demonstrat deja, bineinteles cu exceptiile de rigoare. Insa femeile antreprenor sunt ceva nou, ceva inedit, ceva ce inca nu cunoastem, ceva ce trebuie demonstrat. In acest sens, ideile conform carora barbatii discrimineaza sunt false. Nu discrimineaza, se feresc de nou, de ceea ce nu cunosc inca. Demonstrati-va abilitatile, competentele, eficienta si asa puteti inlatura ceea ce numiti voi misoginism, de multe ori pe nedrept. In sprijinul acestei afirmatii vin cu urmatoarea intrebare: „De ce se teme omul de moarte?” Pentru ca nu cunoaste ceea ce se afla dupa ea, pentru ca nu stie cu certitudine daca este de bine sau de rau, pentru ca, e dominat de logica, iar Divinitatea nu se poate demonstra logic. Deci, in ciuda credintei sale in Dumnezeu, frica de moarte continua sa existe. Si asta nu se va schimba decat in momentul in care dragostea pentru Dumnezeu va tinde spre absolut, sau altfel spus atunci cand persoana respectiva va deveni intr-un fel sau altul habotnica, si deci, aceasta dragoste ii va acoperi viziunea logica. Frica este un sentiment normal pentru noi oamenii iar a fi viteaz, inseamna intr-un fel sau altul, a fi singurul care stie ca iti este frica.
Cultura societatii, ca orice cultura manifesta o rezistenta la schimbare, rezistenta care are la baza tocmai aceste mentalitati extrem de bine inradacinate pe de o parte si frica de nou pe de alta.
Istoria pe de alta parte este si ea un factor extrem de important. Puneti orice persoana doriti, sa va enumere 100 de barbati care au scris intr-un fel sau altul istoria, si incercati sa spuneti macar 15 femei care au facut acelasi lucru. Care dintre cele doua exercitii este mai dificil. Si ce fac femeile in prezent? Incearca sa desfiinteze prin vorbe ceea ce cateva mii de ani de istorie sustin prin fapte.
Caracterizari de genul femeia este asa-asa-asa si asa sunt lipsite de etica si totodata inclina spre misandrinism. In momentul in care ai doi angajati in fata, din care trebuie sa il alegi pe unul dintre ei, faci o trecere in revista a calitatilor acestora. X e inteligent, atent la detalii si intuitiv iar Y este rational, are bune calitati de leader si este creativ, spui de fapt ca ce are x nu are y si invers.
Acesta este un alt motiv pentru care toata aceasta disperata msicare feminista nu face altceva decat sa creeze noi si noi misogini.
Miscarea feminista a dat startul, insa acest curent tinde sa se transforme in misandrism. Ne lovim tot mai des de procente si cifre de genul: „in cadrul companiilor un procent de 20% din posturile de CEO sunt ocupate de femei.” Si totusi care este scopul acestor procente? Sa plangem de mila celorlate 30% (pana la egalitate)? Sau sa dam 30% din barbati afara ca sa angajam femei?
Dupa cum am spus, toata ideea de misoginism/misandirnism nu reprezinta decat o frustrare si deci este caracteristica persoanelor care sufera, intr-un fel sau altul de un complex.
Un mic interviu pentru cateva semne de intrebare:
In final imi cer scuze pentru lipsa postarilor din ultima vreme, insa trec printr-o peroada destul de aglomerata (liceenta, examene, si muuuuuuulte altele).
by zuPPazThaR
Postări
